Am 31 de ani.Ma numesc Pavel.
As dori sa muncesc pentru a ajuta sa creasca PIB-ul Romaniei, ca sa achit datoria externa a tarii si alaturi de familie si prieteni sa construiesc un viitor mai bun !…
Cu parere de rau, insa, trebuie sa recunosc ca… sunt bolnav, am epuizat toate resursele de venituri (ale familiei si ale rudelor) cu care imi asiguram tratamentele, iar viitorul meu depinde de 500 de mii de oamenii si 1 leu.
Boala
In 2006 am fost diagnosticat cu Limfom Hodgkin gradul 3.
Pana atunci, desi eram mai plapand, am fost sanatos tun. In familia mea se practica religia ortodoxa si respectam toate posturile, asa ca scaderea in greutate nu am resimtit-o ca pe un atac al bolii, ci ca pe o stare de bine; desi slab, ma simteam puternic; tanar, entuziast si cu idealuri…
Acum, lucrurile s-au schimbat. Boala e urata, pentru ca doboara. Incet, incet, corpul… nu mai e ca cel al unei persoane sanatoase : coloana vertebrala mi-e afectata, mana dreapta mi-e amortita, am splina marita, plamanii cu pneumonie, pielea cu prurit, stomacul cu ulcer si lista ramane deschisa… pentru ca celulele mele nu mai functioneaza cum trebuie, iar organismul epuizat e permanent atacat de boli de conjunctura… imunitatea mi-e tot mai fragila.
Suferinta fizica devine frustrare, desi sufletul stie ca nu are voie sa decada. Gandurile mele se indreapta doar spre miracolul dumnezeiesc. Strabat holurile spitalelor cu aceeasi evlavie cu care ma opresc in fata altarului la biserica. Imi iau doza de chimio ca pe sfanta impartasanie. Privesc in ochii doctorilor cu aceeasi speranta cu care imi spun rugaciunile. Implor!… Vindecare definitiva nu se poate, dar o remisie de durata e vitala…
Dupa 3 ani de tratament chimio si radio, doctorii romani recunosc in final ca sunt neputinciosi si imi recomanda transplantul de celule stem in strainatate.
Rugaminte!
Saptamana asta nu jucati la Loto, ci la un concurs de noroc prin care imi puteti castiga viata inapoi…
Saptamana asta nu duceti crucea lui Isus Cristos pe umerii vostri, ci Ii anuntati Invierea !
1 leu donat de fiecare dintre cei 500 de mii de oameni m-ar ajuta sa platesc transplantul de celule stem, operatie pe care o pot face la Viena, la Spitalul Universitar (AKH), plus tratamentul aferent care dureaza (variabil) si pana la un an.
Va implor sa fiti unul din cei 500 de mii de oameni care doneaza pentru viata mea ! Va pot oferi in schimb doar o pomenire a numelui in rugaciunile mele de multumire!
Orice comentariu e de prisos, desi nu ma pot abtine sa nu spun ca Pavel a fost o victima a sistemului sanitar din Romania. In urma cu 5 ani, cand a fost la medicul de familie pentru ca-i aparuse un nodul inghinal, medicul de familie l-a trimis acasa cu o crema de galbenele, fara sa-i recomande nicio alta investigatie. In 2006 cand i s-a pus diagnosticul de Limfom Hodgkins gradul 3, oncologii de la Cluj ar fi trebuit sa-i recomande transplantul de maduva… asa cred eu… ei bine, nu i-au recomandat. 3 ani l-au tinut cu tratament cu citostatice, sedinte facute aproape lunar, pana cand corpul i-a fost epuizat; abia dupa 3 ani au redactat o scrisoare medicala in limba engleza in caz ca pacientul “doreste” sa incerce un transplant in strainatate. !!!!!!!!! Desigur, era prea tarziu. A reusit sa mearga in aprilie 2009 la un control la Viena la Spitalul Universitar, dar nu i-au dat sanse prea mari. Metastaza avansa foarte repede: stomac, plamani… finalul a fost mai mult decat dureros, umilitor! (fereasca Dumnezeu pe toata lumea!) Regretul familiei ramane in continuare increderea oarba in doctori si respectarea dorintei lui Pavel de a nu spune celorlalte rude despre boala. Daca am fi stiut, am fi insistat sa faca transplantul de maduva si ne-am fi ocupat de obtinerea banilor. Dar n-am stiut! Chiar daca transplantul nu l-ar fi ajutat sa traiasca, macar aveam constiinta impacata ca am incercat! Asa, Pavel a devenit o amintire dureroasa si trista pentru noi toti… Ne-au mai ramas doar alte amintiri despre el, din copilarie, luminoase si blande, pline de haz. Si… ne-a mai ramas o fetita in varsta de 4 luni, Ioana Georgiana, sufletul lui Pavel…
